INOVAȚIA LA LOCUL DE MUNCĂ
O mișcare globală din ce în ce mai influentă

Cu puternice origini europene, acesta este recunoscut din ce în ce mai mult de către factorii de decizie politică și alte părți interesate din țări din întreaga lume ca un instrument puternic care contribuie la atingerea diverselor obiective de politică economică și socială, de la creșterea favorabilă incluziunii și productivitate la sănătatea mintală și bunăstarea la locul de muncă.

EUWIN descrie inovarea la locul de muncă drept „intervenții noi și combinate în organizarea muncii, gestionarea resurselor umane, relațiile de muncă și tehnologiile de sprijin”. Este o abordare sistemică, influențată în parte de tradiția europeană de proiectare socio-tehnică, care recunoaște interdependența dintre organizarea muncii, tehnologii, structura de control și relațiile de muncă.

Termenul de inovare la locul de muncă descrie un proces participativ de inovare în care sunt implicați managerii și angajații. Aceasta presupune un regim de management bazat pe „participare și încredere” mai degrabă decât pe „comandă și control”. Bazându-se pe abordările scandinave ale dialogului democratic, inovarea la locul de muncă urmărește să implice toate părțile interesate în moduri care să permită ca forța celui mai bun argument să prevaleze. Ea urmărește obținerea unor rezultate „avantajoase pentru ambele părți”, bazate pe convergența creată în mod creativ între îmbunătățirea performanței organizaționale și calitatea vieții profesionale, ceea ce conduce la procese autonome de dezvoltare organizațională participativă alimentate de învățarea și experimentarea continue.

Inovarea la locul de muncă a fost adoptată de Comisia Europeană în octombrie 2012 ca unul dintre obiectivele Strategiei UE 2020. În Planul de acțiune pentru Pilonul european al drepturilor sociale din 2021, Comisia încurajează autoritățile naționale și partenerii sociali să promoveze inovarea la locul de muncă. Mai multe proiecte de cercetare, finanțate de Comisie, precum Beyond 4.0 și Bridges 5.0, includ inovarea la locul de muncă.

Abordarea sistemică face posibilă integrarea mai multor aspecte politice, cum ar fi inovarea, digitalizarea, inteligența artificială, productivitatea, competențele și munca decentă. Modelul de dezvoltare pe care îl promovează Comisia Europeană, Industria 5.0, pare să includă aceste elemente. Inovarea la locul de muncă creează un mediu de lucru favorabil învățării, care asigură, împreună cu VET, învățarea pe tot parcursul vieții și angajabilitatea durabilă, împreună cu o capacitate sporită de inovare a organizației.

Inovarea la locul de muncă nu oferă un plan de acțiune. Mai degrabă, aceasta oferă concepte și practici globale, resurse generative pe care actorii organizaționali le pot contextualiza ca „teorii locale” pentru a se adapta circumstanțelor lor specifice. Un număr din ce în ce mai mare de cercetări a contribuit la prezentarea inovării la locul de muncă ca o abordare distinctă, solidă, dar axată pe practică, a transformării organizaționale.

Cu toate acestea, sondajul Eurofound și Cedefop privind întreprinderile europene din 2019, bazat pe interviuri cu conducerea, arată că doar 20 % dintre unități au pachete de practici, așa-numita strategie de investiții ridicate/implicare ridicată, care sunt similare sau mai mult sau mai puțin coerente cu inovarea la locul de muncă. În plus, este important să recunoaștem că contextele se schimbă (condițiile economice, relațiile geopolitice, relațiile industriale, prioritățile politice). La această conferință dorim să discutăm despre modul în care inovarea la locul de muncă poate contribui la tranziția digitală și ecologică și despre modul în care mai multe organizații, publice și private, pot deveni interesate de aceasta. Acest lucru poate necesita ajustări ale bazelor teoretice actuale și ale abordării practice actuale a inovării la locul de muncă. Poate că lecțiile pot fi învățate și din teorii și abordări conexe.

Scopul final este de a crea o societate durabilă, democratică și rezistentă.